STRATEGIA UE PE DROGURI (2005-2012)

Planul de acţiune al Strategiei Europene pe droguri 2005-2008

Prefaţă
1. În data de 17/18 iunie 2004, Consiliul European a invitat Consiliul ca până în decembrie 2004, să consimtă la o Nouă Strategie Europeană pe Droguri pentru perioada 2005 - 2012 . Cadrul general şi priorităţile stabilite prin noua Strategie vor servi ca bază pentru următoarele două Planuri Europene de Acţiune pe Droguri, fiecare pe o perioadă de patru ani.
2. Această nouă Strategie pe Droguri este bazată în primul rând pe principiile fundamentale ale legislaţiei Uniunii Europene şi sprijină în toate privinţele valorile fondatoare ale Uniunii: respectul pentru demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, solidaritatea, statul de drept şi respectarea drepturilor omului. Strategia are ca scop protejarea şi îmbunătăţirea nivelului de bunăstare al societăţii şi al individului, protejarea sănătăţii publice, asigurarea unui nivel ridicat de securitate pentru cetăţeni şi abordarea de o manieră echilibrată şi integrată a problemei drogurilor.
3. Strategia se bazează de asemenea pe convenţiile relevante ale ONU (Convenţia Unică privind Stupefiantele din 1961, amendată prin protocolul din 1972, Convenţia privind Substanţele Psihotrope (1971) şi Convenţia privind Traficul Ilicit de Stupefiante şi Substanţe Psihotrope (1988)), privite drept instrumente legale majore în abordarea problematicii drogurilor. În plus, Sesiunea Specială pe droguri a Adunării Generale a ONU din 1998 a confirmat importanţa unei abordări integrate şi echilibrate, în care reducerea cererii şi reducerea ofertei de droguri sunt elemente ce se susţin reciproc în politica pe droguri.
4. Strategia a fost construită pe baza cadrului legal actual, a tratatelor Uniunii Europene şi Comisiei Europene, cu respectarea competenţelor Uniunii, Comunităţii şi ale Statelor Membre, în acelaşi timp fiind luate în considerare şi principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. În acelaşi timp, Strategia ia în considerare şi proiectul viitoarei constituţii a Uniunii Europene.
Problema drogurilor se regăseşte în primul rând la nivel local şi naţional, dar reprezintă o problemă globală care necesită o abordare într-un context trasnaţional. În această privinţă, acţiunea desfăşurată la nivelul UE are un rol important. Per ansamblu, eforturile UE sunt concentrate pe coordonarea tuturor actorilor implicaţi. În domeniul sănătăţii, Comunitatea completează acţiunile statelor membre de reducere a riscurilor de sănătate asociate consumului de droguri, incluzând aici şi acţiunile de informare şi prevenire.  În ceea ce priveşte precursorii ce pot fi deviaţi din circuitul legal pentru fabricarea drogurilor ilicite, legislaţia CE oferă un cadrul pentru controlul comerţului cu precursori atât în cadrul Comunităţii cât şi cu statele terţe. Cu privire la spălarea banilor, legislaţia Comunităţii defineşte o serie de măsuri pentru a preveni şi spălarea derivaţilor din droguri. În ceea ce priveşte justiţia şi afacerile interne, cooperarea între poliţie, vamă şi autorităţile judiciare constituie un element esenţial în prevenirea şi combaterea traficului de droguri. În acest context, adoptarea Deciziei Cadru pe traficul cu droguri reprezintă un pas major în stabilirea prevederilor minime ale elementelor componente ale actelor şi pedepselor penale în domeniul traficului de droguri. În cele din urmă, în domeniul relaţiilor externe, UE acţionează la nivel internaţional, combinând o serie de iniţiative politice, cum ar fi planurile de acţiune şi dialogul pe droguri cu diferite regiuni de pe glob, cu acordarea de asistenţă prin intermediul programelor de dezvoltare.
5. Scopul Strategiei UE este de a adăuga substanţă strategiilor naţionale, concomitent cu respectarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, stabilite prin tratatele existente. Strategia subliniază că Statele membre trebuie să ia în considerare impactul strategiilor lor naţionale asupra altor State membre, modul în care diferitele strategii naţionale ale Statelor membre se pot sprijini reciproc şi contribuţiile pe care aceste strategii le pot aduce în vederea îndeplinirii obiectivele din Strategia Uniunii Europene.  De asemenea, se intenţionează sprijinirea iniţiativelor locale, regionale, naţionale şi transnaţionale pentru a folosi cât mai eficient resursele şi potenţialul disponibil. Totodată, au fost luate în considerare şi constrângerile bugetare şi organizaţionale ale Statelor membre şi ale instituţiilor UE.
6. În final, Strategia a fost structurată ţinând cont de fosta Strategie pe Droguri a UE 2000-2004, de Planul de Acţiune pe Droguri 2000-2004 şi de evaluările Planului de Acţiune la jumătatea termenului, de răspunsul Consiliului la această evaluare şi de rezultatele evaluării finale.
1. Introducere
7. Problema drogurilor poate fi abordată din diverse perspective, de la cele politice la cele sănătate, de cercetare ştiinţifică, de practică de zi cu zi în domeniu şi până la cooperarea operaţională împotriva traficului de droguri. Cadrul legislativ şi politicile prin care problema va fi în cele din urmă abordată trebuie să ia în considerare toate aceste aspecte şi să le reunească într-o manieră coerentă şi realistă.
8. Situaţia actuală privind drogurile este prezentată în rapoartele anuale ale EMCDDA şi ale Europolului. În ciuda faptului că modelele consumului de droguri au variat în cele 25 de state membre UE, mai ales în ceea ce priveşte proporţiile, noi probleme au apărut în anumite zone şi nu există date care să sugereze o scădere semnificativă a consumului de droguri. Şi totuşi, incidenţa cazurilor de punere în pericol a sănătăţii ca urmare a consumului de droguri şi numărul de decese asociate consumului de droguri s-au stabilizat şi chiar au început să scadă. Prevederile legate de tratament pentru consumatorii de droguri au crescut, iar serviciile s-au diversificat. Referitor la reducerea ofertei, putem concluziona că în ciuda eforturilor notabile şi adeseori încununate de succes atât la nivel naţional cât şi la nivel UE, traficul de droguri rămâne unul dintre cele mai profitabile tipuri de comerţ pentru grupurile de crminalitate organizată din cadrul UE. Aceste aspecte subliniază necesitatea unei poziţii active pe droguri în anii următori.
9. Rezultatele evaluării finale a Strategiei UE pe droguri şi a Planului de Acţiune 2000-2004 indică faptul că s-au realizat progese în atingerea unor obiective ale Strategiei actuale. În plus, multe dintre acţiunile prevăzute în Planul de Acţiune curent au fost implementate sau se află în curs de implementare. Totuşi, datele disponibile nu sugerează că s-ar înregistra o reducere seminificativă în prevalenţa consumului de droguri sau că disponibilitatea drogurilor s-ar fi redus substanţial.
De asemenea, rezultatele evaluării finale duc la concluzia că:

• Ar trebui stabilite obiective şi priorităţi clare şi precise, care să poată fi transpuse în indicatori operaţionali şi în acţiuni ale viitoarelor Planuri de Acţiune, cu responsabilităţi şi termeni limită clar definiţi.
• Ar trebui să se înregistreze un progres constant în ceea ce priveşte disponibilitatea, calitatea şi capacitatea de comparare a informaţiei referitoare la monitorizarea situaţiei drogurilor.
• Programul Multi-anual de consolidare a zonei de libertate, securitate şi justiţie ar trebui să reflecte obiectivele noii Strategii pe Droguri şi ale noilor Planuri de Acţiune.
• Principala atenţie a activităţii Grupului Orizontal pe Droguri (HDG) ar trebui să se concentreze pe avansarea şi monitorizarea implementării acţiunilor stabilite în viitoarele Planuri de Acţiune, precum şi pe coordonarea activităţii altor grupuri de lucru  pe droguri ale Consiliului.

 

10. Având în vedere Tratatele, alte documente europene relevante, precum şi experienţa ultimului deceniu, Consiliul identifică două scopuri generale referitoare la droguri. Aceste pot fi rezumate astfel:

• UE îşi propune să contribuie la asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii, bunăstării şi coeziunii sociale prin completarea acţiunii Statelor Membre de prevenire şi reducere a consumului de droguri, a dependenţei şi a riscurilor la adresa sănătăţii şi societăţii asociate consumului de droguri.
• UE şi Statele Membre îşi propun să asigure un nivel ridicat de securitate pentru populaţie, acţionând împotriva producerii de droguri, traficului transfrontalier de droguri şi devierea precursorilor, şi prin intensificarea acţiunilor de prevenire a criminalităţii asociate drogurilor, printr-o  cooperare eficientă determinată de o abordare unitară.

În atingerea acestor scopuri, UE este pe deplin conştientă de partea sa de responsabilitate referitoare la problema mondială a drogurilor, atât ca şi  consumator de stupefiante şi de substanţe psihotrope ce provin din ţări terţe, cât mai ales şi ca producător şi exportator de droguri sintetice, şi este hotărâtă să acţioneze în vederea rezolvării acestor probleme.

11. Abordarea actuală de combinare a reducerii cererii şi ofertei de droguri prin metode integrate, multidisciplinare şi echilibrate, va constitui baza abordării problemei drogurilor în UE pentru viitor. Această abordare necesită cooperare şi coordonare. Dată fiind natura orizontală a problemei, cooperarea şi coordonarea vor trebui dezvoltate în continuare nu numai în domeniile social, medical, educaţie şi justiţie şi afaceri interne dar şi în raport cu statele non-membre ale UE şi opiniile internaţionale relevante. O abordare echilibrată a problemei include de asemenea consultarea unui mare număr de instituţii ştiinţifice, a profesioniştilor, a reprezentaţilor ONG-urilor, societăţii civile şi comunităţilor locale.

12. Această Strategie pe Droguri a Uniunii pentru 2005-2012 subliniază importanţa intensificării utilizării instrumentelor existente. De asemenea, subliniază dorinţa UE de dezvoltare a unor instrumente noi pentru a face faţă provocărilor care apar pe perioada implementării.

Strategia propune explicit o abordare "tematică" sau "regională", care în anumite cazuri poate fi adecvată. Aceasta înseamnă că Statele Membre care întâmpină o problemă comună pot lua în considerare opţiunea unei cooperări intense (operaţionale) pentru a le rezolva într-un mod efectiv şi eficient. Alte State Membre care poate că nu se confruntă cu aceleaşi probleme, sunt libere să decidă dacă participă sau nu în cadrul unor astfel de iniţiative. Consiliul va fi informat cu privire la dezvoltările relevante legate de astfel de iniţiative prin intermediul HDG.

13. Strategia se concentrează pe două linii- reducerea cererii şi reducerea ofertei, precum şi pe două teme intersectate: cooperare internaţională şi cercetare, informare şi evaluare. Pentru a uşură implementarea practică, se vor dezvolta două Planuri de Acţiune pe Droguri consecutive, bazate pe Strategie, care să descrie ariile specifice de intervenţie şi acţiunile. Comisia este însărcinată să înainteze o propunere după consultarea cu EMCDDA şi Europol, la începutul anului 2005 pentru un Plan de Acţiune pe Droguri 2005-2008, în vederea consultării cu Parlamentul European şi pentru a fi aprobat de către Consiliu. O consultare adecvată cu un grup larg de experţi, profesionişti şi reprezentanţi ai societăţii civile va avea loc. Comisia va elabora rapoarte anuale privind stadiul implementării planului de acţiune şi a obiectivelor din acest plan, pentru a fi înaintate Consiliului. Va organiza o evaluare a impactului în 2008, cu scopul de a propune un al doilea Plan de Acţiune 2009-2012 pentru a fi examinat de către Parlamentul European şi pentru a fi aprobat de către Consiliu. Între 2009-2012, Comisia va continua să elaboreze rapoarte anuale de progres, şi în 2012 Comisia va organiza o evaluare generală a Strategiei UE pe droguri şi a Planurilor de Acţiune pentru Consiliu şi Parlamentul European. Ambele planuri de acţiune vor conţine un cadru cu activităţile şi un calendar al acţiunilor propuse. Cadrul de activităţi poate fi regândit pe baza raportului de progres anual, în caz că apar schimbări majore în situaţia UE pe droguri pe perioada Planurilor de Acţiune.
14. Luând în considerare situaţia actuală privind drogurile în fiecare dintre cele 25 de State membre şi diferenţele în situaţia drogurilor între regiuni, statele membre, şi grupe de state membre, acţiunile vor fi selectate pentru includerea în Planurile de Acţiune vor ţine cont de următoarele cinci criterii:

• Acţiunile la nivelul UE trebuie să promoveze idei clare şi să urmărească rezultate măsurabile şi realistice. Rezultatele aşteptate trebuie specificate în avans.
• Planurile de Acţiune trebuie sa prevadă în mod explicit perioada de timp în care se vor implementa activităţile (preferabil în timpul perioadei planului de acţiune), precum şi responsabilii pentru executarea şi raportarea progreselor înregistrate.
• Activităţile trebuie sa contribuie în mod direct la realizarea a cel puţin unui obiectiv sau a unei priorităţi stabilite prin Strategie.
• Intervenţiile trebuie să fie cost-eficienţă.
• Trebuie să existe un număr limitat de intervenţii în fiecare domeniu.

15. Iniţiativele în domeniul reducerii cererii sau ofertei de droguri pot avea impact unele asupra celorlalte. Comisia este invitată în mod special să acorde o atenţie deosebită iniţiativelor ce se dezvoltă în domeniul reducerii cererii şi ofertei, acordând întâietate cercetării şi schimbului de bune practici care se concentrează pe aceste legături. Referitor la acest aspect, Comisia şi Consiliul vor căuta permanent informaţii şi expertize disponibile la organismele competente atât în interiorul UE (EMCDDA, Europol, Eurojust şi Reţeaua Europeană de Prevenire a Criminalităţii) cât şi în afara ei (Consiliul Europei şi UNODC). Comisia, Consiliul şi Parlamentul European vor fi de asemenea stimulate sa promoveze o coordonare clară între propriile activităţi pe linie de droguri. În ceea ce priveşte Consiliul, Grupul Orizontal de Lucru pe Droguri va avea un rol cheie în acest efort.
16. Până la sfârşitul anului 2012, vor trebui înregistrate progrese în toate domeniile definite ca prioritare în Strategie. Aceasta se va realiza prin intervenţii şi acţiuni la nivel individual în fiecare stat membru, grupuri de state membre sau la nivelul UE precum şi în cooperare cu state terţe şi organizaţii internaţionale precum Consiliul Europei şi ONU. Evaluarea strategiei şi a Planurilor de Acţiune pe Droguri va fi realizată de către Comisie în cooperare cu EMCDDA, Europol şi statele membre.
2. Coordonarea
17. Coordonarea reprezintă cheia pentru a stabili şi conduce o strategie de succes împotriva drogurilor. Aderarea la UE a zece noi ţări membre face din aceasta chestiune una extrem de importantă. Importanţa acesteia a fost subliniată de o Comunicare a Comisiei Europene pe această temă, emisă la sfârşitul anului 2003 . Pentru a realiza o abordare integrată, multidisciplinară şi echilibrată a problemei, mecanismul de coordonare al UE descris în cele ce urmează va trebui dezvoltat în continuare pentru a facilita şi îmbunătăţi activităţile de cooperare la toate nivelele şi pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor acestei Strategii şi a Planurilor de Acţiune ce vor decurge din ea. Planurile de Acţiune ar trebui să includă acţiuni care să contribuie la dezvoltarea ulterioară a mecanismului european de coordonare.
18. Coordonarea politicilor privind drogurile la nivelul UE se va face prin intermediul HDG.  Atribuţiile HDG sunt mai întâi de a elabora o politică pe droguri clară şi coerentă pentru a fi adoptată de Consiliu, şi în al doilea rând să urmărească implementarea acelei politici din partea Consiliului. Pentru a face acest lucru, va folosi mecanismul acestei strategii şi a planurilor de acţiune elaborate pe baza ei, pentru a se asigura că acţiunile împotriva drogurlior ilicite luate la nivelul UE sunt coordonate corespunzător şi eficient, şi că se află în deplină corelaţie cu acţiunile aprobate la nivelul statelor membre. HDG va îndeplini acest rol, fără a împiedica alte grupuri de lucru şi instituţii să-şi exercite funcţiile care le corespund. Dar va trebui să:

• monitorizeze, şi dacă este necesar, să urmărească activităţile în toate celelalte organisme UE care sunt relevante pentru Strategia pe droguri;
• să evite suprapunerea dintre sarcinile sale şi ale altor organisme cu atribuţii pe droguri;
• să semnaleze orice lacune;
• să sugereze, acolo unde este necesar, lansarea de iniţiative.

19. Pentru ca HDG să îşi îndeplinească rolul coordonator în domeniu, va trebui informat permanent asupra evoluţiilor relevante la nivel naţional în domeniu precum şi asupra altor activităţi desfăşurate de grupuri de lucru relevante ale Consiliului, cum sunt Grupurile de Cooperare Poliţie/ Vamă, Grupul Multidisciplinar pe Crimă Organizată, Grupul de lucru pe Sănătate, Grupul de lucru pe Probleme economice şi când este cazul grupurilor comune de lucru pentru politică externă şi securitate. În acelaşi timp, aceste grupuri de lucru trebuie nu doar să fie informate asupra conţinutului Strategiei pe droguri, ci şi implicate în implementarea Planurilor de Acţiune.
20. Unul dintre domeniile în care coordonarea are o importanţă deosebită este cooperarea internaţională (relaţiile externe ale UE). O coordonare mai eficientă este necesară între UE şi partenerii săi internaţionali şi europeni. Grupul Orizontal de Lucru pe Droguri va trebui să acorde atenţie în mod regulat aspectelor de politică externă privind drogurile. Va trebui, de asemenea, să fie pregătit pentru schimbul de informaţii şi să pregătească poziţii comune ale UE pe relaţiile externe privind politica UE în domeniul drogurilor.
21. Autorităţile naţionale responsabile de coordonarea problemelor şi politicilor pe droguri vor contribui la implementarea practică a Planurilor de Acţiune UE, în contextul implementării programelor naţionale. De aceea, este important ca acele autorităţi naţionale să fie informate cu privile la evoluţiile din cadrul HDG (şi viceversa). Preşedinţia Consiliului va oferi oportunităţi constante, în principiu de două ori pe an, pentru Coordonatorii Naţionali pe Droguri sau pentru acei responsabili pe coordonarea problemelor şi a politicilor pe droguri, pentru a se întâlni şi a schimba informaţii pe evoluţiile naţionale în domeniu şi pentru a trece în revistă oportunităţile pentru o cooperare tot mai strânsă.
3. Reducerea cererii
22. În domeniul reducerii cererii de droguri,  Strategia Europeană pe Droguri 2005-2012 va urmări următoarele rezultate concrete şi identificabile:
Reducerea măsurabilă a consumului de droguri, a dependenţei şi a riscurilor medicale şi sociale prin dezvoltarea şi îmbunătăţirea unui sistem de reducere a cererii care să fie eficient şi integrat, bazat pe rezultate ştiinţifice care să includă măsuri de prevenire, intervenţie rapidă, tratament, prevenire a riscurilor şi reintegrarea socială în statele membre ale UE. Măsurile de reducere a cererii de droguri trebuie să ia în considerare toate problemele sociale şi medicale determinate de consumul de substanţe psihoactive ilegale precum şi de policonsum asociat cu substanţe psihoactive legale cum sunt alcoolul, tutunul şi medicamentele.
23. Un astfel de sistem de reducere a cererii implică următoarele măsuri, folosind toate opţiunile disponibile potrivit ultimelor descoperiri ştiinţifice:

• Intervenţii pentru a evita ca populaţia să consume droguri;
• Intervenţii pentru a se evita transformarea consumului experimental în consum regulat;
• Intervenţii rapide pentru modelele de comportament de risc;
• Asigurarea de programe de tratament;
• Asigurarea de programe de reabilitare şi reintegrare socială;
• Reducerea riscurilor medicale şi sociale asociate consumului de droguri.

Toate aceste măsuri sunt complementare şi de importanţă egală şi trebuie oferite într-o manieră integrată pentru ca în final să contribuie la reducerea consumului de droguri şi a dependenţei şi la reducerea consecinţelor medicale şi sociale asociate consumului de droguri.
24. Pentru a promova aceleaşi valori la nivel european, Consiliul şi Comisia sunt invitate să acorde prioritate următoarelor domenii şi să le abordeze în viitoarele Planuri de Acţiune prin acţiuni comune, transfer de informaţii şi experienţă, intensificarea cooperării în special în ariile operative între statele membre. Pentru aceasta este de asemenea necesar să se ia în considerare diferitele nivele ale riscurilor pentru sănătate asociate cu diferite forme de consum al drogurilor (cum ar fi policonsumul) sau intervale de timp şi situaţii speciale (cum ar fi adolescenţa precoce, sarcina, condusul sub influenţa drogurilor).
25. În domeniul reducerii cererii au fost identificate următoarele priorităţi:

• Îmbunătăţirea accesului la programe de prevenţie şi creşterea eficienţei acestora (de la primele faze până la reabilitarea pe termen lung) şi creşterea gradului de conştientizare asupra riscurilor consumului de substanţe psihoactive şi a consecinţelor acestora. Pentru aceasta, măsurile de prevenire trebuie să includă factorii timpurii de risc, depistarea, prevenirea ţintită şi cea bazată pe familie/ comunitate.
• Îmbunătăţirea accesului la programe precoce de intevenţie (măsuri) în special pentru tineri care consumă experimental substanţe psihoactive.
• Îmbunătăţirea accesului la programe de tratament ţintite şi diversificate, inclusiv tratament integrat psihosocial şi farmacologic. Standardele de eficienţă ale programelor de tratament ar trebui evaluate continuu. De asemenea, tratamentul problemelor medicale rezultate în urma abuzului de substanţe psihoactive ar trebui să fie o parte integrată a politicilor de sănătate.
• Îmbunătăţirea accesului la servicii pentru prevenirea şi tratamentul HIV/SIDA, a hepatitei, şi a altor boli infecţioase sau probleme sociale cauzate de consumul de droguri.

4. Reducerea ofertei
26. În domeniul reducerii ofertei, Strategia UE 2005-2012 şi Planurile de Acţiune trebuie să producă următorul rezultat concret şi identificabil, până în 2012:
O îmbunătăţire măsurabilă a eficienţei, eficacităţii şi a cunoştinţelor de bază în intervenţiile şi acţiunile de aplicare a legii de către Uniunea Europeană şi Statele Membre având ca ţintă producerea, traficul de droguri, deturnarea precursorilor din cursul legal, incluzând deturnarea precursorilor utilizaţi pentru fabricarea drogurilor sintetice, importaţi în Uniunea Europeană, traficul de droguri şi finanţarea actelor de terorism şi spălarea banilor în legătură cu infracţiunile la regimul juridic al drogurilor. Aceasta trebuie realizată prin concentrarea asupra criminalităţii organizate aflate ăn legătură cu  drogurile, utilizând instrumentele şi cadrul de lucru existent, acolo unde se poate putându-se opta pentru cooperare regională sau tematică şi pentru căutarea unor metode de intensificare a acţiunilor preventive în legătură cu infracţiunile legate de droguri.
27. În domeniul politicii judiciare şi de aplicare a legii a Uniunii Europene pe droguri, aceasta trebuie concentrată pe următoarele priorităţi şi activităţi selecţionate pentru a fi introduse în Planurile de Acţiune, după cum urmează:
1.  Întărirea cooperării UE în domeniul aplicării legii atât la nivelele strategice cât şi la cele de prevenire a criminalităţii, cu scopul de a dezvolta activităţile operative în domeniul drogurilor şi al deturnării precursorilor din circuitul legal de producţie, al traficului de droguri peste frontierele interne ale Uniunii Europene, al reţelelor criminale angajate în aceste activităţi şi al celorlalte infracţiuni grave legate de acestea, respectând, în acelaşi timp, principiul subsidiarităţii.
Cooperarea strategică la nivelul Uniunii Europene în domeniul aplicării legii cu privire la droguri şi precursori ai drogurilor, trebuie să acorde prioritate acelor probleme şi forme ale criminalităţii care pot avea impact asupra întregii Uniuni Europene, astfel asigurând obţinerea unui progres în Statele Membre. Acestea includ producerea, traficul ilicit de droguri peste frontierele interne ale UE, reţelele criminale angajate în aceste activităţi şi infracţiuni conexe grave. Mai mult, pe lângă o acţiune strategică necesară pentru a înfrâna fluxul drogurilor din ţările terţe către UE, şi o acţiune de înfrânare a drogurilor dinspre UE către ţările terţe este de asemenea necesară.
Pentru a implementa această prioritate, este necesar ca factorii politici şi agenţiile de implementare a legii- atât la nivelul UE cât şi la nivel naţional- să îşi îmbunătăţească şi să îşi împartă cunoştinţele. Acesta se poate realiza printr-un schimb de bune practici, analize complexe, strategice şi operative ale fenomenului criminalităţii. Identificarea celor mai noi dezvoltări ale criminalităţii drogurilor în domeniile mai sus menţionate vor avea consecinţe în luarea deciziei politice şi în consecinţă în prioritizarea aplicării legii în UE în acest domeniu.
Acest obiectiv nu se poate realiza fără întărirea, prin intermediul UE, a cooperării şi structurilor de cooperare dintre agenţiile de aplicare a legii. Aplicarea legii referitoare la spălarea banilor în relaţie cu traficul ilicit de droguri, traficul de droguri şi finanţarea terorismului şi confiscarea bunurilor reprezintă domenii prioritare. Implicarea Eurojust în această privinţă va trebui studiată pe viitor.
Prioritizarea formelor grave ale criminalităţii în elaborarea politicii nu înseamnă că Statele membre nu sunt complet libere să întreprindă acţiuni suplimentare (de exemplu direcţionate împotriva criminalităţii la nivel stradal), fie singure sau în colaborare cu alte State Membre şi/sau ţări terţe.
2. Intensificarea cooperării eficiente în aplicarea legii între Statele membre prin utilizarea instrumentelor şi cadrelor de lucru actuale.
Numeroase instrumente şi cadre de lucru au fost create în ultimii ani, cum ar fi Decizia Cadru ce stipulează prevederile minime ale elementelor constitutive ale actelor criminale şi sancţiunilor în domeniul traficului de droguri, Echipele Comune de Investigaţie, Mandatul European de Arestare, Europol şi Eurojust, Unitatea de Informaţii Financiare (Financial Intelligence Unit), măsuri de confiscare a bunurilor şi Convenţia ONU privind Combaterea Criminalităţii Organizate Transnaţionale şi Protocoalele sale.
Aceste instrumente şi cadre de lucru ar trebui utilizate la potenţial maxim. Uniunea şi Statele membre ar trebui să înveţe mai mult despre eficienţa, impactul şi potenţialul lor maxim îninte de a introduce noi măsuri şi dispoziţii la nivelul UE. Dublarea şi suprapunerea ar trebui să fie evitate şi resursele utilizate la potentialul maxim.
Rolul pe care Europol trebuie să-l joace în coordonarea colectării şi diseminării datelor şi a informaţiilor operative depinde în mod hotărâtor de informaţiile primite de la Statele membre. Trebuie căutate căile de a spori, în mod sistematic, raportarea, de către Statele Membre, a materialelor de acest fel.
Opţiunile create prin Convenţia asupra Asistenţei Juridice Mutuale în Materii Penale, semnată în anul 2000, trebuie considerate de o importanţă majoră în această privinţă şi totodată trebuie privite în strânsă legătură, atunci când se aplică criminalităţii legate de droguri.
3. Prevenirea şi pedepsirea importurilor şi exporturilor ilicite de droguri şi substanţe psihotrope, inclusiv în terioriile altor State membre.
În timp ce Strategia subliniază importanţa atenţiei acordate principiului subsidiarităţii, în acelaşi timp este pe deplin conştientă că politicile naţionale de acuzare din toate Statele membre reprezintă condiţia ce precede o politică de aplicare a legii pe droguri credibilă a UE. Statele membre vor face eforturi pentru ca standardele practicilor de acuzare din Statele membre să fie solide.
Mai mult, evaluarea funcţionării Deciziei Cadru ce stipulează prevederile minime ale elementelor constitutive ale actelor criminale şi sancţiunilor în domeniul traficului de droguri, inclusiv efectele sale asupra cooperării judiciare internaţionale în domeniul traficului ilicit de droguri, vor reprezenta o parte integrală a Strategiei.
4. Lărgirea cooperării  între Statele Membre  care au interese comune şi/sau se confruntă cu aceleaşi probleme legate de droguri, în domeniul aplicării legii, al investigaţiilor în cauze penale şi al criminalisticii, în cadrul de lucru al Uniunii Europene.
O oportunitate majoră o poate reprezenta, pentru Statele Membre care se confruntă cu aceeaşi problemă (de exemplu: deturnarea precursorilor, contrabanda cu cocaină, heroină sau cannabis, producerea ilegală de droguri sintetice, probleme legate de investigaţii în cauze penale şi de cercetarea criminalistică), unirea eforturilor într-un proiect care să aibă ca bază găsirea de soluţii. Aceste eforturi au ca rezultat aşteptat creşterea eficienţei acţiunilor de aplicare a legii, acţiunilor judiciare şi a acţiunilor întreprinse de vamă, în domeniul drogurilor. Astfel de proiecte trebuie, spre exemplu, să ia forma unor investigaţii comune, a unor echipe comune de investigaţie, stabilirea unor reţele de schimburi de date în orice domeniu, proiecte profilate pe domeniul drogurilor, cursuri de pregătire, seminarii sau conferinţe pe teme specifice. În acest domeniu, trebuie utilizate în totalitate capacităţile Europol, Eurojust şi CEPOL. Cunoştinţele şi experienţa câştigate prin proiectele comune ar trebui împărtăşite cu toate Statele membre ale UE, cu Comisia, Europol-ul şi Eurojust-ul, într-un cadru adecvat al Consiliului, astfel încât cele mai bune practici să fie aplicate peste tot.
5. Intensificarea eforturilor de aplicare a legii direcţionate către ţările care nu sunt membre ale UE, în special către ţările producătoare şi regiunile aflate de-a lungul rutelor de trafic.
Dispariţia majorităţii controalelor la frontierele interne a făcut ca UE să fie o piaţă şi mai atractivă pentru drogurile ilicite şi pentru deturnarea precursorilor. Odată intrate înăuntrul frontierelor Uniunii, produsele ilicite pot fi comercializate, mai mult sau mai puţin liber, fără a atrage atenţia autorităţilor vamale sau a autorităţilor naţionale pentru aplicarea legii. Crima organizată internaţională nu respectă graniţele naţionale sau autorităţile naţionale.
Astfel, cooperarea europeană în ceea ce priveşte intrarea bunurilor de mare risc în Uniune, precum şi activităţile de aplicare a legii cu privire la traficul de droguri în cadrul UE, ar trebui îmbunătăţite. Pentru ca Uniunea să fie mai puţin atractivă pentru organizaţiile criminale, este imperativ pentru autorităţile vamale şi de aplicare a legii să îmbunătăţească acele controale pe teritoriile respective. Controalele naţionale completează măsurile luate la graniţele exterioare ale UE. Vămile şi alte servicii de aplicare a legii ar trebui să conlucreze pentru a sprijini această politică. În cazul eforturilor de aplicare a legii în afara UE, este foarte important să se monitorizeze, îmbunătăţească şi - acolo unde este necesar - să se extindă reţelele ofiţerilor de legătură ai Statelor membre UE în ţările terţe. Ţinând seama de principiile fundamentale ale UE, ar trebui întreprinse acţiuni majore pentru încurajarea şi extinderea cooperării cu instituţiile de aplicare a legii din ţările terţe, oferindu-le sprijin financiar şi logistic cât şi mai multe  proiecte comune în care statele membre pot contribui cu expertiza şi cunoştinţele lor în gestionarea problemei comune. Pentru ca implementarea aceste priorităţi să fie pe deplin folositoare, ea ar trebui să se realizeze prin instrumentele Politicii Externe de Securitate Comună.
5. Cooperare internaţională
28. În domeniul cooperării internaţionale, Strategia UE 2005-2012 trebuie să producă următorul rezultat concret şi identificabil, până în 2012:
O îmbunătăţire evidentă a eficienţei şi o coordonare mai vizibilă între statele membre precum şi între acestea şi Comisie, pentru promovarea unei abordări echilibrate în problema drogurilor şi a precursorilor, în relaţiile cu diverse organizaţii internaţionale, în cadrul forurilor internaţionale şi în relaţie cu ţările terţe. Scopul acestei acţiuni va fi de reducere a producţiei şi ofertei de droguri către Europa şi de a asista ţările terţe în ariile prioritare de reducere a cererii de droguri, ca parte integrantă a cooperării politice şi de dezvoltare.
29. Natura globală a problemei drogurilor necesită o abordare regională, internaţională şi multilaterală. Ca o recunoaştere a principiului reponsabilităţii împărţite, cooperarea şi coordonarea trebuie intensificate atât bilateral (între UE şi ţările terţe) cât şi în cadrul organizaţiilor şi forurilor internaţionale.
De asemenea, este necesar un efort complex ce include intiţiative în domeniul aplicării legii, al eradicării, reducerii cererii, precum şi alternative la modul de viaţă sau alternative de dezvoltare, susţinute de comunităţile locale. Programele pe droguri din ţările terţe nu vor avea succes decît dacă toate cele patru elemente sunt luate împreună, iar UE şi Statele membre se implică serios.
30. În relaţiile externe au fost identificate următoarele priorităţi:
1. O manieră de acţiune coordonată eficientă şi mai clară din partea UE în cadrul organizaţiilor şi forurilor internaţionale, precum şi promovarea unei abordări echilibrate a problemei drogurilor.
UE va urmări extinderea influenţei sale politice în arena internaţională precum şi obţinerea unui impact maxim cu resursele alocate combaterii producţiei şi traficului de droguri, reducerii cererii de droguri şi a consecinţelor negative ale acestora.

Statele membre şi Comisia vor continua consultările în cadrul Consiliului pentru a stabili o abordare comună şi a-şi coordona acţiunile în cadrul forurilor internaţionale legate de problema drogurilor. Această abordare comună ar trebui - ca şi până acum- să fie direcţionată atât către eforturile din cadrul organizaţiilor şi forurilor internaţionale cum ar fi Consiliul Europei (Grupul Pompidou), UNODC, Grupul de la Dublin, OMS, UNAIDS, dar şi în relaţiile UE cu ţările terţe.
2. Eforturi speciale în relaţiile cu ţările candidate şi cu ţările potenţial candidate , cum ar fi ţările din Pactul de Stabilitate şi Asociere.
UE va continua să încurajeze ţările candidate şi potenţial candidate să adopte şi să aplice acquis-ul comunitar şi să participe cât mai mult posibil în structurile existente cum ar fi EMCDDA, Europol şi Eurojust.
3. Să asiste ţările terţe, inclusiv cele vecine ale UE, precum şi ţările importante producătoare de droguri sau aflate pe rutele majore de tranzit al drogurilor, să promoveze măsuri mai eficiente în reducerea cererii şi a ofertei de droguri, în parte prin întărirea cooperării între Statele membre UE,  şi prin promovarea problemelor legate de droguri în cadrul dialogului comun  pe politică externă şi securitate precum şi pe cooperarea în vederea dezvoltării.
Noile acorduri de cooperare între UE şi ţările terţe vor continua să includă o clauză specială legată de cooperarea în domeniul drogurilor. Această clauză va fi adaptată la nivel regional sau naţional şi va fi obligatoriu bazată pe principiile convenite la cea de-a  douăzecea sesiune UNGASS (o abordare echilibrată şi integrată bazată pe împărţirea responsabilităţilor). Mai mult, evaluarea programelor de cooperare ale Consiliului Europei şi ale Statelor membre UE va trebui să includă - acolo unde este oportun- o evaluare a proiectelor de control al drogurilor.
Este limpede că orice politică poate fi eficientă doar dacă îşi stabileşte priorităţi clare. Planurile de Acţiune pe droguri ale UE şi relaţiile cu alte regiuni, mai ales mecanismul pe droguri la nivel înalt EU/LAC, trebuie sa rămână o prioritate a politicilor de cooperare pe droguri ale UE. Eforturile UE trebuie să se bazeze atât pe importanţa unei anumite ţări sau regiuni asupra problemei drogurilor în UE cât şi pe impactul problemei drogurilor asupra dezvoltării susţinute în acea ţară sau regiune.

Se va acorda o atenţie deosebită cooperării cu  ţările aflate la graniţa estică a UE  cu ţările Balcanice, Afganistan şi vecinii săi, America Latină  şi ţările din Caraibe, Maroc şi alte ţări aflate pe rute de droguri.

Integrarea problemei drogurilor în dezvoltarea cooperării (inter alia prin încurajarea alternativelor la modul de viaţă) ar ajuta mult eforturile UE de a reduce oferta de droguri şi consecinţele consumului de droguri. În plus, sprijinul pentru a facilita cooperarea dintre poliţia internaţională şi structurile vamale internaţionale va rămâne important dacă producţia şi traficul vor fi combătute eficient. Pentru aceasta, acordurile regionale de cooperare, care vor include toate ţările aflate pe anumite rute ale drogurilor precum şi posibili parteneri, pot juca un rol important în asigurarea unor soluţii complexe.

Comisia şi statele membre depun eforturi pentru a include aceste priorităţi în bugetele lor pentru relaţii externe, inclusiv posibile linii bugetare specifice pe droguri. Statele membre şi Comisia sunt capabile - şi vor face eforturi pentru a utiliza mai eficient informaţiile comune, experienţa şi lecţiile învăţate în cooperarea cu ţările terţe în domeniul drogurilor.
6. Informare, cercetare şi evaluare
31. Informare şi cercetare
În domeniul informării şi cercetării, Strategia UE pe Droguri 2005-2012 va avea următoarele rezultate identificabile:
O mai bună înţelegere a problematicii drogurilor şi dezvoltarea unui răspuns adecvat prin intermediul unei îmbunătăţiri semnificative a bazei de date şi a infrastructurii cunoştinţelor.
În domeniul informării şi cercetării au fost identificate următoarele priorităţi:

• Îmbunătăţirea infrastructurii informaţionale a UE în domeniul drogurilor şi consolidarea sistemelor şi instrumentelor de informare pe droguri în perioada 2000-2004, utilizând la maximum EMCDDA-ul şi Europol-ul.
• Fiecare dintre Planurile de Acţiune ale UE va trebui să includă teme de cercetare prioritare care vor fi dezvoltate la nivel UE, luând în considerare evoluţia rapidă a problemei drogurilor. Schimburile la scară largă şi diseminarea rezultatelor cercetărilor, experienţele şi bunele practici vor fi promovate la nivelul Statelor membre şi la nivel UE, luând în considerare activitatea realizată de către organizaţiile internaţionale relevante. O atenţie specială va trebui acordată pregătirii profesioniştilor şi consultării actorilor publici şi privaţi.

32. Evaluare
În domeniul evaluării, Strategia pe droguri a UE 2005-2012, va avea următorul rezultat identificabil:
Pentru a se oferi indicaţii mai clare referitoare la meritele şi lipsurile acţiunilor şi activităţilor curente la nivel UE, evaluarea va continua să reprezinte o parte integrală a abordării UE referitor la politica pe droguri.
În domeniul evaluării a fost identificată următoarea prioritate:
Comisia va fi responsabilă pentru evaluarea continuă şi de ansamblu a Strategiei şi a Planului de Acţiune cu sprijinul Statelor membre, al EMCDDA-ului şi Europol-ului. Aceasta va fi condusă pe baza instrumentelor şi parametrilor metodologici corespunzători, luând în considerare activitatea realizată de EMCDDA şi Europol în acest domeniu.