Solvenţi

Istoric:
În anii 50, inhalarea de cleiuri a fost larg răspândită în rândul adolescenţilor americani şi suedezi. Adezivii care conţin toluol şi solvenţi volatili erau picuraţi pe batiste (care apoi au fost ţinute în faţa gurii şi nazului), sau turnaţi în pungi, pentru inhalarea vaporilor acestora.

Alte substanţe:
Substanţele care se pretează la inhalare (adulmecare) sunt solvenţii chimici din industrie, bricolaj şi domeniul casnic, precum: cleiuri, diluanţi pentru adezivi, vopsele şi lacuri, benzina, acetona, butilacetatul, diclormetanul, hexanul, xilolul, tetraclorura de carbon ("Tetra") şi hidrocarburile fluorurate alifatice.
Diluantul utilizat de pictori pentru culorile lor conţine, de exemplu, toluol.
Cloroformul, sau triclormetanul, este un solvent cu proprietăţi narcotizante care produce vapori neinflamabili.

Forma de consum:
Inhalarea (adulmecarea, germ. schnüffeln)
Periculoasă este mai ales varianta ce utilizează pungi de plastic, deoarece - trase prea mult peste cap - pot duce la moarte, în cazul instalării rapide a efectului stupefiant şi a intoxicaţiei necontrolabile de către consumator.

Mod de acţiune a solvenţilor cu efect narcotic:
Cele patru stadii ale narcozei (pentru înţelegerea mdical-farmacologică):

1. Analgezia: Este inhibată perceperea durerii, dar şi capacitatea de autocritică şi orientarea temporo-spaţială.
2. Excitaţia: Prin inhibarea aproape totală a impulsurilor "frenatoare" superioare, de la nivel cortical, se produce dezinhibarea centrilor motori inferiori. În cazul abolirii sau tulburării stării de conştienţă se observă o hiperreactivitate motorică. Acest stadiu de excitatţie nervoasă se combate, în anesteziologia modernă, prin medicamente miorelaxante.
3. Toleranţa: Pe lângă scoarţa cerebrală, sunt inhibate şi diencefalul şi măduva spinării. Tonusul muscular se reduce, starea de conştienţă este abolită, dar inima mai bate şi respiraţia încă funcţionează.
4. Paralizie: În acest stadiu sunt afectaţi şi centrii vegetativi ai trunchiului cerebral, respiraţia şi circulaţia fiind tulburate.

Când narcoticele sunt utilizate ca droguri stupefiante, consumatorul încearcă să atingă doar primele două stadii. Tinde să atingă acea stare de buimăceală cu tentă euforică, cu o uşoară tulburare a conştienţei, în care nu mai percepe problemele personale ce-l chinuie atunci când e treaz şi în care tensiunile emoţionale şi spirituale sunt aplanate. În această stare, autosugestiile pot deveni "realitate" prin lipsa conştienţei ancorate în realitatea obiectivă, astfel încât aurolacul adolescent se transformă în Tarzan sau puternicul Superman al benzilor sale desenate.

Se deosebesc patru stadii ale acţiunii substanţelor inhalate (adulmecate):
În primul dintre acestea apar: greaţa, dureri la nivelul gambelor, sau senzaţia de creier sub presiune. În cel de-al doilea se descrie receptivitatea crescută la stimuli externi, asociată cu o stare de bine şi sentimentul imponderabilităţii, similar cu starea de ebrietate alcoolică. Al treilea stadiu este comparabil cu un somn superficial, în care aurolacii cu experienţă îşi "croiesc" anumite vise în timpul zilei. Al patrulea stadiu este starea de inconştienţă.

Sechele şi riscuri:
Aproape toţi solvenţii au efect toxic în cazul abuzului regulat. Cloroformul produce leziuni hepatice şi poate determina - în doze prea mari - paralizia respiraţiei, sau cel puţin tulburări central nervoase grave, datorate hipoxiei cerebrale.
Abuzul de tricloretilenă produce inflamaţii ale nervilor, nevralgii ale feţei şi suferinţe cardiace, de asemenea condiţionate nervos (prin tulburarea conducerii impulsurilor). La adolescenţii care au inhalat în mod regulat, timp de mai mulţi ani, vapori de toluol, au fost observate delirii (vezi delirium tremens, la cap. Alcoolul) de mai multe zile.
Pe lângă stopul respirator, colapsul cardio-circulator reprezintă o importantă cauză de deces.
Pot apărea stări confuzionale, cu reacţii de hiperexcitaţie, anxietate şi panică. În plus, se pot produce arsuri şi combustii (arsuri chimice) ale căilor respiratorii.

Cerc de persoane afectate:
Se remarcă mai ales adolescenţii tineri (10 - 15 ani) din păturile sociale inferioare. Consumatorii solitari sunt puţini, dar cu atât mai periclitaţi, deoarece nu acţionează într-un anumit context, îşi păstrează acest obicei multă vreme şi au suferit, de regulă, un traumatism psihic anterior consumului.

Sechele de lungă durată:
Leziuni hepatice, renale, nervoase şi cerebrale.