REGULAMENTUL (CEE) NR.3677/90 AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE, DIN 13 DECEMBRIE 1990, REFERITOR LA MĂSURILE CE VOR FI LUATE PENTRU ÎMPIEDICAREA DETURNĂRII ANUMITOR SUBSTANŢE PENTRU FABRICAREA ILICITĂ A STUPEFIANTELOR SAU SUBSTANŢELOR PSIHOTROPE

(Publicat în J.O. nr. L 357 din 20/12/1990 p. 0001-0005)

TITLUL I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

    1. Prezentul Regulament stabileşte măsurile ce trebuie luate pentru supravegherea comerţului între Comunitate şi ţările terţe cu substanţe frecvent folosite pentru fabricarea ilicită de stupefiante şi de substanţe psihotrope, în scopul de a evita deturnarea lor.
    2. În înţelesul prezentului regulament, se înţelege prin
    a) "substanţe clasificate": orice substanţă care figurează în anexă, inclusiv amestecurile şi produsele naturale conţinând aceste substanţe. Aceasta exclude medicamentele, preparatele farmaceutice, amestecurile, produsele naturale sau alte preparate conţinând substanţe clasificate care sunt compuse astfel încât aceste substanţe nu pot fi uşor utilizate şi nici extrase prin mijloace simplu de aplicat sau cu costuri reduse ;
    b) "import": introducerea fizică a substanţelor clasificate pe teritoriul vamal al Comunităţii;
    c) "export": scoaterea fizică a substanţelor clasificate de pe teritoriul vamal al Comunităţii care face obiectul unei declaraţii vamale de export;
    d) "tranzit": transportul substanţelor clasificate între ţări terţe traversând teritoriul vamal al Comunităţii, ca şi orice transbordare asupra acestui teritoriu;
    e) "operator": orice persoană fizică sau juridică al cărei obiect de activitate în constituie fabricarea, producţia, comerţul sau distribuirea de substanţe clasificate în Comunitate sau care exercită alte activităţi legate de importul, exportul, tranzitul, transformarea şi tratamentul substanţelor clasificate. Această definiţie include mai ales persoanele care exercită, ca activitate non-salarială (profesie liberală), profesia de declarant vamal, fie cu titlu de ocupaţie principală, fie ca activitate accesorie unei alte activităţi.
    f) "destinatar final" : orice persoană fizică sau juridică căreia îi sunt livrate substanţe clasificate în ţara de destinaţie. Această persoană poate fi diferită de utilizatorul final ;
    g) "organ internaţional de control al stupefiantelor": organul creat prin Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961, astfel cum a fost modificată prin protocolul din 1972.

TITLUL II
SUPRAVEGHEREA COMERŢULUI

Articolul 2
Documentaţie, registre, marcaje

    Importul, exportul şi tranzitul de substanţe clasificate sunt supuse respectării obligaţiilor următoare:
    1) Orice operaţiune de import, export şi tranzit face obiectul unei documentaţii corespunzătoare. În special, documentele comerciale cum sunt facturile, documentele vamale, documentele de transport şi alte documente de expediţie trebuie să conţină informaţii suficiente pentru a identifica în mod cert:
    -denumirea substanţei clasificate, astfel cum figurează ea în anexă,
    -cantitatea şi ponderea substanţei clasificate şi, atunci când aceasta constă într-un amestec, cantitatea şi ponderea de amestec, ca şi cantitatea şi ponderea sau procentajul substanţei sau substanţelor menţionate în anexă care sunt conţinute în amestec;
    -numele şi adresele exportatorului, importatorului, distribuitorului şi, în conformitate cu articolele 4, 4bis, 5 şi 5bis, ale destinatarului final .
    2) Atunci când operatorii procedează la marcarea substanţelor clasificate care fac obiectul importului, exportului sau tranzitului în ceea ce priveşte tipul produsului sau denumirea sa comercială, marcajul trebuie să cuprindă denumirea acestei substanţe astfel cum este prevăzută în anexă.
    3) Operatorii respectivi care importă, exportă şi tranzitează substanţe clasificate trebuie să păstreze registre detaliate asupra acestor activităţi.
    4) Documentele şi registrele vizate la punctele 1 şi 3 trebuie să fie păstrate pe o perioadă de trei ani începând de la sfârşitul anului civil în cursul căruia a avut loc operaţiunea vizată la punctul 1 şi acestea să fie imediat disponibile pentru un eventual control la cererea autorităţilor competente .

Articolul 2bis
Avizarea şi înregistrarea operatorilor

    1. Operatorii, cu excepţia agenţilor vamali, antrepozitarilor şi transportatorilor care acţionează numai în această calitate, în ceea ce priveşte importul, exportul sau tranzitul de substanţe clasificate care figurează în categoria 1 din anexă, trebuie să facă obiectul unei avizări din partea autorităţilor competente ale statului membru în care ei sunt stabiliţi, în scopul de a putea exercita această activitate. Atunci când examinează dacă este posibil să fie avizat, autoritatea competentă ia în considerare competenţa şi integritatea solicitantului. Avizul poate fi suspendat sau retras de către autoritatea competentă dacă există motive rezonabile să se creadă că titularul nu este demn de a primi acest aviz sau condiţiile pentru a primi acest aviz nu sunt îndeplinite.
    2. Operatorii, cu excepţia agenţilor vamali, antrepozitarilor şi transportatorilor care acţionează numai în această calitate, în ceea ce priveşte importul, exportul sau tranzitul de substanţe clasificate care figurează în categoria 2 sau în ceea ce priveşte exportul de substanţe clasificate care figurează în categoria 3 din anexă sunt obligaţi să declare şi să actualizeze la autorităţile competente adresele localurilor în care ei fabrică aceste substanţe sau cele din care ei fac comerţ cu aceste substanţe.
    Totuşi, această obligaţie nu este valabilă cu privire la operatorii respectivi care exportă mici cantităţi de substanţe clasificate care figurează în categoria 3 sau de amestecuri de substanţe clasificate care figurează în categoria 3 şi au fost destinate acestui scop.
    3. Statele membre stabilesc procedurile de eliberare a avizelor, inclusiv eventualele condiţii specifice pe care le pot adăuga, cum ar fi fixarea unui termen de valabilitate şi perceperea unei taxe legată de eliberarea lor.

Articolul 3
Cooperarea

    Statele membre vor lua măsurile necesare pentru ca o strânsă cooperare să fie pusă în aplicare între autorităţile competente şi operatori, în scopul ca aceştia:
    să notifice imediat autorităţilor competente orice element, cum ar fi comenzi sau tranzacţii neobişnuite referitoare la substanţe clasificate, care ar putea lăsa să se înţeleagă că substanţele destinate importului, exportului sau tranzitului ar putea fi deturnate pentru fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope,
    să furnizeze autorităţilor competente informaţii cu caracter global pe care aceste autorităţi ar putea să le ceară despre tranzacţiile lor de export cu substanţe clasificate .

Articolul 3bis
Linii directoare

    1. În scopul facilitării cooperării vizate la art.3 şi pentru extinderea la substanţele neclasificate folosite în mod curent la fabricarea ilicită de stupefiante şi de substanţe psihotrope, Comisia elaborează şi actualizează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 paragraful 2, liniile directoare destinate să ajute industria chimică.
    2. Liniile directoare prevăd mai ales:
    a) informaţii referitoare la mijloacele de recunoaştere şi de semnalare a tranzacţiilor suspecte;
    b) o listă permanent actualizată a substanţelor neclasificate folosite în mod curent la fabricarea ilicită de stupefiante şi de substanţe psihotrope, în scopul de a permite industriei să controleze din proprie iniţiativă comerţul cu aceste substanţe;
    c) alte informaţii care ar putea fi considerate utile.
    3. Statele membre veghează ca aceste linii directoare şi lista prevăzută la paragraful 2, litera b) să fie difuzate periodic, într-un mod considerat corespunzător, de autorităţile competente în conformitate cu obiectivele liniilor directoare.

Articolul 4
Notificarea prealabilă a exportului
Substanţe clasificate care figurează în categoria 1 din anexă

    1. Orice export de substanţe clasificate care figurează în categoria 1 din anexă este precedat de o notificare prealabilă exportului trimis în ţara de destinaţie conform dispoziţiilor articolului 12, paragraful 10 din Convenţia Naţiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 19 decembrie 1988, denumită în continuare "Convenţia Naţiunilor Unite", şi în baza Rezoluţiei 20/4 a sesiunii speciale a Adunării generale a Naţiunilor Unite asupra drogurilor din 1988. Ţara de destinaţie primeşte un termen de maximum 15 zile lucrătoare pentru a răspunde, la expirarea căruia, în lipsa unui răspuns contrar, exportul va fi autorizat de către autorităţile competente ale statului membru exportator.
    2. Înaintea oricărui export de substanţe clasificate către ţara de destinaţie, autorităţile competente ale statului membru respectiv furnizează informaţiile prevăzute în articolul 4bis, paragraful 2, autorităţilor competente din această ţară. Autoritatea care furnizează astfel de informaţii cere autorităţii ţării terţe care le primeşte ca ea să păstreze caracterul confidenţial al oricărui secret economic, industrial, comercial sau profesional sau a oricărei informaţii referitoare la un procedeu comercial pe care ar putea să-l conţină.

Articolul 4 bis
Autorizaţia de export
Substanţelor clasificate figurând în categoria 1 din anexă

    1. Exportul de substanţe clasificate cuprinse în categoria 1 din anexă este condiţionat de obţinerea unei autorizaţii de export eliberată pentru fiecare operaţiune de către autorităţile competente ale statului membru în care declaraţia de export trebuie făcută conform dispoziţiilor în vigoare.
     2. Cererile referitoare la autorizaţia de export prevăzută la paragraful 1 trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
    a) numele şi adresele exportatorului, importatorului în ţara terţă şi ale oricărui alt operator la care se referă exportul sau trimiterea, ca şi ale destinatarului final;
    b) denumirea substanţei clasificate astfel cum figurează în categoria 1 din anexă;
    c) cantitatea şi ponderea substanţei clasificate şi, atunci când este vorba de un amestec, cantitatea şi ponderea amestecului, ca şi cantitatea şi ponderea sau procentul substanţei sau substanţelor menţionate în anexă care sunt conţinute în amestec;
    d) elementele referitoare la transport şi mai ales data prevăzută pentru expediţie, modul de transport, desemnarea biroului vamal sau declaraţia în vamă şi, în măsura în care aceste informaţii sunt disponibile în acel moment, identificarea mijlocului de transport, itinerariul, locul prevăzut pentru ieşirea de pe teritoriul vamal al Comunităţii, ca şi cel de intrare în ţara importatoare. În cazurile vizate la paragraful 9, autorizaţia de import eliberată de ţara de destinaţie trebuie să fie anexată la cerere.
    3. Cererea se soluţionează în termen de 15 zile lucrătoare, calculate din momentul în care dosarul este considerat complet de către autorităţile competente. Acest termen este prorogat dacă, în cazurile prevăzute la paragraful 9, autorităţile competente trebuie să procedeze la cercetări suplimentare în scopul de a se asigura că importul substanţelor a fost autorizat în mod legal.
    4. Fără a prejudicia luarea unor eventuale măsuri cu caracter represiv, autorizaţia de export vizată la paragraful 1 este refuzată dacă:
    a) există raţiuni temeinice de a presupune că informaţiile furnizate în conformitate cu paragraful 2 sunt false sau incorecte;
    b) în cazurile prevăzute la paragraful 9, s-a stabilit că importul de substanţe clasificate nu a fost autorizat în mod legal de către autorităţile competente ale ţării de destinaţie;
    c) există raţiuni temeinice de a presupune că substanţele în cauză sunt destinate fabricării ilicite de stupefiante sau substanţe psihotrope.
    5. Dacă nu au fost furnizate detalii asupra itinerarului şi mijlocului de transport în cererea de autorizare vizată la paragraful 2, autorizaţia de export trebuie să prevadă că operatorul este obligat să furnizeze aceste elemente autorităţilor vamale sau oricărei alte autorităţi competente la punctul de ieşire de pe teritoriul vamal al Comunităţii înainte de plecarea fizică a transportului. În acest caz, în autorizaţia de export trebuie să se prevadă aceasta încă de la eliberare.
    6. În toate cazurile autorizaţia de export trebuie să fie prezentată autorităţilor vamale în momentul în care se face declaraţia vamală de export. Un exemplar al acestei autorizaţii trebuie de altfel să însoţească transportul până la biroul vamal din punctul de ieşire a substanţelor de pe teritoriul vamal al Comunităţii. Acest birou completează autorizaţia, după caz, adăugând elementele prevăzute la paragraful 5 şi orice alte elemente considerate necesare şi aplică sigiliul său înainte de a o restitui autorităţii care a eliberat-o.
    7. Eliberarea unei autorizaţii de export nu afectează eventuala răspundere administrativă sau de altă natură a titularului acestei autorizaţii.
    8. Autorizaţia de export poate fi suspendată sau revocată de către autorităţile competente dacă există raţiuni suficiente de a se presupune că substanţele clasificate riscă să fie deturnate pentru fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope.
    9. Atunci când, în virtutea unui acord încheiat între Comunitate şi o ţară terţă, exporturile nu sunt autorizate decât dacă o autorizaţie de import a fost eliberată de către autorităţile competente ale acestei ţări pentru substanţele respective, Comisia comunică autorităţilor competente ale statelor membre numele şi adresa autorităţii competente a ţării terţe, ca şi toate informaţiile practice obţinute din această ţară. Autorităţile competente ale statelor membre se asigură că orice import a fost legal autorizat, solicitând, dacă este necesar, confirmarea autorităţii competente a ţării terţe.

Articolul 5
Obligaţii specifice pentru exportul
Substanţe clasificate figurând în categoria 2 din anexă .

    1. Exportul substanţelor clasificate figurând în categoria 2 din anexă este supus unei autorizaţii eliberate în aplicarea paragrafelor 2 şi 3 de către autorităţile competente ale statului membru în care trebuie depusă declaraţia vamală de export, conform dispoziţiilor în vigoare.
    2. Dispoziţiile articolelor 4 şi 4bis sunt aplicabile mutatis mutandis exporturilor vizate la paragraful 1 în toate cazurile în care există o suspiciune că aceste substanţe sunt destinate, direct sau indirect, unei ţări terţe care a fost identificată ca fiind interesată de fabricarea ilicită de stupefiante sau de substanţe psihotrope din aceste substanţe clasificate. Această identificare poate fi făcută mai ales pe baza unei cereri motivate adresată Comisiei de ţara terţă respectivă. Dispoziţiile articolului 4bis se aplică, de asemenea, în cazurile în care nu poate fi eliberată o autorizaţie generală individuală în aplicarea paragrafului 3.
    3. În toate celelalte cazuri, exportul de substanţe clasificare care figurează în categoria 2 poate face obiectul, la cererea operatorilor interesaţi, unei autorizaţii generale individuale. Decizia de a elibera o astfel de autorizaţie trebuie să ia în considerare competenţa şi integritatea solicitantului, ca şi natura şi volumul schimburilor respective şi obiceiurile de schimb. În asemenea cazuri, titularul trebuie să facă pe declaraţia vamală de export o referire la această autorizaţie.
    Titularul unei astfel de autorizaţii furnizează, potrivit normelor stabilite de autorităţile competente, orice informaţie cu caracter general referitoare la exporturile efectuate în baza autorizaţiei.
    Autorizaţia generală individuală poate fi suspendată sau revocată dacă există motive temeinice să se creadă că titularul ei nu mai este demn să o deţină sau condiţiile pentru obţinerea ei nu mai sunt îndeplinite.

Articolul 5bis
Obligaţiile specifice pentru efectuarea exportului
Substanţe clasificate care figurează în categoria 3 din anexă

    1. Atunci când exporturile de substanţe clasificate care figurează în categoria 3 din anexă sunt destinate, direct sau indirect, unei ţări terţe
    a) cu care Comunitatea a încheiat un acord în baza căruia orice export al Comunităţii cu destinaţia respectivei ţări nu este autorizat decât dacă autorităţile competente din această ţară au eliberat o autorizaţie de import pentru trimiterea respectivă
    sau
    b) care a fost identificată ca o ţară sensibilă în ceea ce priveşte posibilităţile de deturnare a acestor substanţe,
    este obligatorie o autorizaţie de export eliberată în aplicarea paragrafelor 2 şi 3 de către autorităţile competente ale statului membru în care trebuie depusă declaraţia vamală de export, potrivit dispoziţiilor în vigoare.
    2. Dispoziţiile articolelor 4 şi 4bis sunt aplicabile mutatis mutandis exporturilor de substanţe vizate la paragraful 1 în toate cazurile în care au fost încheiate acorduri specifice cu ţările terţe respective prin care se prevede eliberarea, pentru fiecare operaţiune, a unei autorizaţii de export şi notificarea prealabilă a exportului.
    Dispoziţiile articolului 4bis se aplică de asemenea în cazurile în care nu poate fi eliberată o autorizaţie generală individuală în aplicarea paragrafului 3.
    3. Atunci când împrejurările o justifică, exportul substanţelor clasificate prevăzute în categoria 3 din anexă poate face obiectul unei autorizări globale, prin eliberarea unei autorizaţii generale individuale. Decizia de eliberare, suspendare sau revocare a unei astfel de autorizaţii se ia prin aplicarea mutatis mutandis a articolului 5 paragraf 3.
    În plus, eliberarea unei astfel de autorizaţii este supusă condiţiei ca, în vederea controlului, titularul să pună la dispoziţia autorităţilor competente ale statului membru exportator, de fiecare dată şi pentru fiecare export, autorizaţia de import eliberată de autorităţile ţării terţe. În caz de suspiciune, autorităţile competente ale statului membru exportator pot lua legătura cu autorităţile care au eliberat autorizaţia de import.

TITLUL III
MĂSURI DE CONTROL

Articolul 6
Atribuţiile autorităţilor competente

    1. În vederea asigurării aplicării corecte a articolului 2 şi a articolelor 4, 4bis, 5 şi 5bis, fiecare stat membru adoptă, în cadrul dreptului său intern, măsurile necesare care să permită autorităţilor competente:
    a) să culeagă informaţii asupra oricărei comenzi sau operaţii referitoare la substanţe clasificate;
    b) să aibă acces în localurile profesionale ale operatorilor în vederea adunării probelor despre nereguli.
    2. Fără a prejudicia dispoziţiile prevăzute la articolele 4, 4bis, 5 şi 5bis, ca şi cele din paragraful 1 al prezentului articol, autorităţile competente ale fiecărui stat membru pot interzice introducerea de substanţe clasificate pe teritoriul vamal al Comunităţii sau ieşirea lor de pe acesta dacă ele au raţiuni temeinice să presupună că aceste substanţe sunt destinate fabricării ilicite de stupefiante sau de substanţe psihotrope.
    3. În scopul prevenirii riscurilor specifice de deturnare în zonele libere, ca şi în alte sectoare sensibile, cum ar fi antrepozite vamale, statele membre vor veghea ca toate controalele aplicate operaţiunilor efectuate în aceste sectoare să fie efective în fiecare stadiu al acestor operaţiuni şi să nu fie mai puţin riguroase decât cele efectuate în alte părţi ale teritoriului vamal.

TITLUL IV
COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

Articolul 7

    În scopul aplicării prezentului regulament şi fără a împiedica aplicarea dispoziţiilor articolului 10, dispoziţiile regulamentului (CEE) nr.1468/81, şi mai ales cele referitoare la confidenţialitatea informaţiilor, sunt aplicabile mutatis mutandis. Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre şi Comisiei numele autorităţilor competente desemnate ca fiind corespondente, în conformitate cu articolul 2 paragraful 2 din regulamentul (CEE) nr. 1468/81.

TITLUL V
DISPOZIŢII FINALE

Articolul 8

    Fiecare stat membru stabileşte sancţiunile care să fie aplicate în caz de infracţiune la dispoziţiile prezentului regulament. Aceste sancţiuni trebuie să fie suficient de severe pentru a determina respectarea acestor dispoziţii.

Articolul 9

    1. În scopul de a permite adaptarea în funcţie de nevoi a dispozitivului de supraveghere a comerţului cu substanţe clasificate între Comunitate şi ţările terţe, autorităţile competente din fiecare stat membru comunică anual Comisiei toate informaţiile pertinente asupra aplicării măsurilor de supraveghere prevăzute de prezentul regulament, mai ales în ceea ce priveşte substanţele utilizate pentru fabricarea ilicită de stupefiante sau de substanţe psihotrope, ca şi despre metodele de deturnare şi de fabricare ilicită.
    2. Pe baza comunicărilor făcute în temeiul paragrafului 1, Comisia stabileşte, conform articolului 12, paragraful 12 din Convenţia Naţiunilor Unite şi în urma consultării cu statele membre, un raport anual care va fi transmis organului internaţional de control al stupefiantelor.

Articolul 10

    1. Comisia este asistată de un comitet.
    2. În cazul în care se face referire la prezentul paragraf, sunt aplicabile articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.
    Perioada prevăzută la articolul 4 paragraful 3 din Decizia 1999/468/CE este stabilit la trei luni.
    3. Comitetul adoptă un regulament interior.

Articolul 10bis

    Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament sunt adoptate după procedura prevăzută la articolul 10 paragraful 2.
    Această procedură se aplică mai ales pentru:
    a) determinarea cantităţilor de substanţe clasificate care figurează în categoria 3 şi identificarea amestecurilor care conţin substanţe clasificate care figurează în categoria 3, în aplicarea articolului 2bis paragraful 2 al doilea alineat;
    b) identificarea ţărilor şi substanţelor în aplicarea articolului 5 paragraful 2;
    c) adoptarea condiţiilor pentru eliberarea autorizaţiilor de export în aplicarea articolului 5bis paragraful 1 punctul b), în cazurile în care nu există un acord cu ţara terţă respectivă;
    d) adoptarea modelului formularului de autorizaţie de export vizat la articolul 4 ca şi modalităţile de utilizare a acestui formular şi cele referitoare la punerea în aplicare a sistemului de autorizare generală individuală vizată la articolele 5 şi 5bis;
    e) modificarea anexei la prezentul regulament în cazurile în care tabelele anexă la Convenţia Naţiunilor Unite sunt ele însele modificate.

Articolul 11

    Fiecare stat membru informează Comisia despre măsurile pe care le ia conform prezentului regulament. Comisia comunică aceste informaţii celorlalte state membre.

Articolul 11bis

    Comisia este autorizată să ia poziţie, în numele Comunităţii, în favoarea modificărilor tabelelor I şi II din anexa la Convenţia Naţiunilor Unite care sunt conforme cu anexa la prezentul regulament .

Articolul 12

    Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 1991. El este aplicabil începând cu 1 iulie 1991.
    Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi direct aplicabil în toate statele membre.

ANEXA

CATEGORIA 1

SUBSTANŢA	DENUMIREA COMUNĂ INTERNAŢIONALĂ (dacă diferă de denumirea chimică)	COD N.C. POZIŢIE TARIFARĂ
Phényl-1 propanone-2	Phénylacétone	2914 31 00
Acide N -acétylanthranilique	Acide 2-acétamidobenzoique	2924 23 00
Isosafrole (cis +trans)		2932 91 00
3,4-Méthylenedioxyphénylpropane-2-one	1-(1,3-Benzodioxole-5-yl)propane-2-one	2932 92 00
Pipéronal		2932 93 00
Safrole		2932 94 00
Éphédrine		2939 41 00
Pseudoéphédrine		2939 42 00
Noréphédrine		ex 2939 49 00
Ergométrine		2939 61 00
Ergotamine		2939 62 00
Acide lysergique		2939 63 00

Se includ sărurile obţinute din substanţele enumerate în această categorie, atunci când existenţa acestor săruri este posibilă.
(1 )JO L 279 du 23.10.2001,p.1.

CATEGORIA 2

SUBSTANŢA	DENUMIREA COMUNĂ INTERNAŢIONALĂ (dacă diferă de denumirea chimică)	Cod N.C. POZIŢIA TARIFARĂ
Permanganate de potassium		2841 61 00
Anhydride acétique		2915 24 00
Acide phénylacétique		2916 34 00
Acide anthranilique		2922 43 00
Pipéridine		2933 32 00

Se includ sărurile obţinute din substanţele enumerate în această categorie, atunci când existenţa acestor săruri este posibilă
(1 )JO L 279 du 23.10.2001,p.1

CATEGORIA 3

SUBSTANŢA	DENUMIREA COMUNĂ INTERNAŢIONALĂ (dacă diferă de denumirea chimică)	Cod N.C. POZIŢIA TARIFARĂ
Acide chlorhydrique	Chlorure d'hydrogene	2806 10 00
Acide sulfurique		2807 00 10
Toluene(*)		2902 30 00
Éther éthylique (*)	Éther diéthylique	2909 11 00
Acétone (*)		2914 11 00
Méthyléthylcétone (MEK)(*)	Butanone	2914 12 00

Se includ sărurile obţinute din substanţele enumerate în această categorie, atunci când existenţa acestor săruri este posibilă.
(1 )JO L 279 du 23.10.2001,p.1.>