Hotarare nr. 154 din 6 februarie 2003 pentru aprobarea
Strategiei nationale antidrog in perioada 2003-2004

Cap.1 Prezentare
Cap.2 Introducere
Cap.3 Principiile directoare, viziunea strategica, scopul si obiectivele strategiei
Cap.4 Zonele specifice de interventie
Cap.5 Cadrul institutional si normativ
Cap.6 Sisteme de informare
Cap.7 Finantare
Cap.8 Evaluare

CAP. 1
PREZENTARE

Cuvant din partea Primului-ministru al Guvernului Romaniei

De ce o strategie nationala antidrog?

Adrian Nastase,
Prim-ministru al Guvernului Romaniei

Potrivit unor estimari ale Organizatiei Natiunilor Unite, ale INTERPOL si EUROPOL, "piata drogurilor" ocupa locul secund dupa cea a armamentului, cu o cifra de afaceri de sute de miliarde de dolari anual. Iata de ce se impune ca autoritatile competente ale tuturor statelor sa depuna eforturi sustinute si conjugate pentru eradicarea acestui flagel cu repercusiuni dintre cele mai grave, care afecteaza in prezent un procent ridicat al populatiei, in special din randul tinerilor.
Problematica drogurilor este de interes major, avand in vedere si amplasarea geografica a tarii noastre, situata pe ruta marilor cai de comunicatie europene si intre tarile producatoare si cele cunoscute ca se confrunta acut cu fenomenul consumului de droguri.

Daca la inceputul anilor '90 Romania era eminamente tara de tranzit al drogurilor, cand treptat s-a prefigurat ruta balcanica de trafic al substantelor stupefiante, avand ca destinatie state vest-europene, in prezent si pe teritoriul nostru national s-a dezvoltat rapid o piata profitabila de desfacere a drogurilor.
In contextul eforturilor actuale depuse pe plan mondial pentru contracararea terorismului si tinand seama de faptul ca unul dintre principalele mijloace de finantare a gruparilor teroriste il constituie profiturile enorme obtinute pe piata drogurilor, Guvernul Romaniei, prin institutiile sale specializate, a luat masuri deosebite pentru eradicarea acestor fenomene.

In acest sens, este foarte important ca inca de la frontiera de stat sa dispunem de un sistem eficient de supraveghere si control care sa limiteze cat mai mult posibil accesul drogurilor pe teritoriul Romaniei. Am in vedere atat luarea unor masuri vizand prevenirea si combaterea trecerilor ilegale prin frontieravama, cat si o colaborare internationala activa a tuturor institutiilor abilitate in domeniu, care sa asigure cunoasterea locurilor de producere, a traseelor de transport, a zonelor de destinatie si a persoanelor implicate, pentru a se reusi, daca nu stoparea, cel putin limitarea acestui fenomen aflat intr-o ascensiune ingrijoratoare. Pentru aceasta, Ministerul de Interne, prin structurile sale specializate - indeosebi Politia de Frontiera -, a luat masuri concrete de natura sa conduca la securizarea frontierei de stat si, implicit, la descoperirea si stoparea, inca din acest loc, a incercarilor de introducere in tara a drogurilor.

De asemenea, prin Directia generala de combatere a crimei organizate si antidrog se duce o lupta continua de identificare si tragere la raspundere a traficantilor de droguri care alimenteaza piata pentru consum sau fac parte din retele transnationale de droguri care tranziteaza teritoriul tarii noastre.
Pentru a avea un program clar de actiune impotriva acestui flagel, la nivel national s-a elaborat de catre specialistii in domeniu prezenta strategie nationala antidrog pentru perioada 2003-2004.

Acest document vine sa completeze cadrul organizatoric, coordonatele de actiune ale institutiilor abilitate in lupta contra drogurilor, sa constituie un instrument care sa stea la baza viitoarelor proiecte si evaluari in domeniul drogurilor.

Este obligatoriu, totodata, sa reevaluam rolul scolii, al familiei in educarea tinerilor, pentru a reduce in mod semnificativ numarul celor care cad victime drogurilor. Nu vreau sa spun vorbe mari, dar mentinand sanatatea generatiilor viitoare vom asigura vitalitatea natiunii si vom pastra intacte sansele de dezvoltare normala a societatii romanesti.

Consider ca aceasta este o mare responsabilitate pentru Guvernul Romaniei si vom actiona in consecinta.
In anul 2000 Parlamentul a adoptat Legea nr. 143 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, act normativ care asigura cadrul juridic in materie si raspunde recomandarilor si obiectivelor O.N.U., ale Consiliului Europei si Uniunii Europene.

Apreciez ca in lupta impotriva drogurilor un rol important il are latura preventiva, care trebuie avuta in vedere atat de catre personalul Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Ministerului Justitiei si nu in ultimul rand de cel al Ministerului Sanatatii, care are atributii nemijlocite in acest domeniu.
Constientizam insa, in egala masura, ca este nevoie si de un suport financiar pe care suntem dispusi sa il asiguram in perioada urmatoare, dar vom avea grija ca banii alocati sa fie folositi judicios si exclusiv in scopul pentru care au fost destinati.

Este necesara intensificarea activitatilor pentru diminuarea numarului de tineri care consuma droguri si pe cat posibil sa monitorizam acest fenomen la nivel national.

Am facut apel la toti colaboratorii mei, la toate organizatiile neguvernamentale, pentru a nu lasa sa treaca neobservat segmentul celor care fac eforturi pentru a abandona drogul, sa-i sprijinim in recuperare si reintegrare sociala.

Mai dureros este ca, abordand aspectul resocializarii fostilor dependenti de droguri, trebuie sa avem in vedere intregul sistem de invatamant din Romania. In acest sens, cadrelor didactice, dar si familiilor acestor tineri le revine o mare raspundere in sprijinirea lor pentru a relua cursurile si a-si desavarsi educatia.

Ma gandesc, de asemenea, la eforturile pe care trebuie sa le faca Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, prin Directia metodologie - Directia generala asistenta sociala pentru reinsertia sociala si profesionala a celor care resimt nevoia imperioasa a unei surse de venit sigure, legale, pentru a duce o viata normala si a renunta definitiv la mirajul drogurilor.
Astept, totodata, o prezenta mai activa in viata noastra sociala a organizatiilor neguvernamentale care isi propun, prin propriile programe, combaterea traficului si consumului de droguri.

Consider ca la acest moment de rascruce este nevoie de eforturi sustinute din partea tuturor celor ce pot contribui la salvarea victimelor drogurilor, la transformarea lor in cetateni cu un comportament adecvat societatii noastre, instituind chiar un sistem de supraveghere cetateneasca a victimelor drogurilor, pana la reinsertia lor sociala totala. In acest sens, un rol deosebit il pot avea centrele de prevenire si consiliere antidrog.

Nutresc speranta si impartasesc optimismul ca Strategia nationala antidrog constituie un document programatic, eficient, in masura sa isi atinga obiectivele si, in ultima instanta, sa contribuie efectiv la diminuarea consumului ilicit de droguri.