Emisiunea Alege viata de marti 3 mai prezinta un inedit documentar despre diferitele sisteme de abordare a problematicii drogurilor in Olanda

SUBIECTUL NR. 1

Documentar - modele de abordare a problematicii drogurilor în Olanda - Modelul terapeutic practicat de Fundatia de Hoop, coffeeshop-urile unde se vinde cannabis, existenta camerelor de injectare asistată, componentă a strategiilor de Harm reduction.

Comentariu

Foarte des, în discuţiile despre gradul de toleranţă al unei societăţi faţă de consumul de droguri este adus în discuţie modelul Olandei, una dintre cele mai liberale ţări din Europa şi chiar din lume. Sunt cunoscute poziţiile adoptate de ţara lalelelor faţă de chestiuni cum ar fi drepturile homosexualilor sau eutanasia. Dacă vei întreba pe cineva din România despre această ţară, îţi va spune, cu siguranţă, că Olanda este locul unde drogurile uşoare sunt legale, iar consumatorii de cannabis îşi pot fuma liniştiţi joint-urile în coffeeshop-uri fără a fi deranjaţi de nici o autoritate. Fie ea şi Poliţia. Dacă stai de vorbă cu un reprezentant al statului acesta îţi va spune cu totul altceva. Am dorit să aflăm, direct de la sursă, care sunt modelele pe care Olanda le practică în ceea ce priveşte problema consumului de droguri. Pentru aceasta, am însoţit în mai multe oraşe olandeze o echipă din România, condusă de chestorul Vasile Popa, directorul general al Agenţiei Naţionale Antidrog şi comisarul şef Lucian Fuică, directorul Direcţiei de prevenire. Prima noastră escală a fost Dordrecht, un oraş liniştit, cu 120.000 de locuitori. În urmă cu trei decenii, acest oraş, care te impresionează cu casele sale cochete şi cu ferestrele lipsite de perdele, se număra printre localităţile cele mai lovite de flagelul drogurilor. Iată de ce, câţiva oameni inimoşi au înfiinţat aici, la Dordrecht, o fundaţie creştină de ajutorare a persoanelor dependente de droguri. Este vorba despre Fundaţia De Hoop, Speranţa.

Sjaak Monster, Fundaţia De Hoop

Fundaţia De Hoop a fost înfiinţată în anul 1975. A fost o iniţiativă privată a unor creştini de diferite confesiuni care se confruntau cu problema apariţiei în Olanda a unui număr crescând de consumatori de droguri. Era o situaţie care cerea o reacţie din partea noastră, iar aceasta a venit cu foarte multă convingere. În 1975, ca prin miracol, celor care au pus bazele fundaţiei li s-a dat o veche fabrică in oraşul Dordrecht. Directorul Stortenbecker, soţia lui şi alţi voluntari au renovat ei înşişi fabrica şi în decembrie 1976 au deschis uşile pentru primirea primilor dependenţi de droguri. Aşa am început să lucrăm în cadrul programului nostru terapeutic. A fost o iniţiativă locală dar cu timpul am început să-i ajutăm persoane dependente de droguri din toată Olanda. A fost un început modest. Eu am lucrat la proiect încă de la început şi îmi amintesc că iniţial nu aveam decât zece locuri. Iniţial nu exista sprijinul guvernului. Programul era sprijinit prin contribuţii, sponsorizări şi ajutoare de la tot felul de biserici. La început erau doar doi angajaţi şi zece locuri pentru dependenti. Cu ajutorul lui Dumnezeu, pe parcursul anilor fundaţia De Hoop s-a transformat într-o organizaţie uriaşă. Din 1991 suntem recunoscuţi de guvernul olandez, iar serviciile noastre medicale şi tratamentul pentru dependenţi sunt recunoscute şi plătite de către guvern.

Comentariu

În 1975 totul a început cu o clădire situată într-o piaţetă cu numele Speranţa. A fost numele pe care fundaţia l-a adoptat şi l-a făcut celebru mai întâi în Olanda, apoi în toată lumea. An după an, proiectul iniţial s-a dezvoltat şi a căpătat noi dimensiuni. A fost obţinută destul de repede clădirea unei vechi fabrici din Dordrecht, ceea ce a făcut posibilă dezvoltarea unor activităţi practice, ceea ce constituie chintesenţa filosofiei De Hoop. Cu timpul campusul s-a mărit, apărând noi şi noi clădiri. Situaţia nu s-a oprit aici pentru că vechii locaţii i s-au alăturat altele noi, printre care un centru pentru primirea persoanelor cu probleme psiho-sociale, o policlinică, un centru de dezintoxicare, o grădiniţă pentru copii, Bambino, o librărie şi chiar un restaurant. Toate aceste locaţii gravitează în jurul a ceea ce se numeşte satul De Hoop, locul unde se găsesc toate departamentele. Aici există atelierele de tâmplărie şi construcţii metalice, secţia de mediadesign, tipografia, departamentele de relaţii publice, prevenire, finaciar, colectare de fonduri pentru desfăşurarea activităţii, terenurile sportive şi multe altele.
La 30 de ani de la apariţia sa, De Hoop nu mai este ceea ce era în anul 1975. Pe aici au trecut mii de clienţi, un număr considerabil dintre ei reuşind să fie redaţi societăţii apţi pentru a trăi pe propriile picioare. Este o evoluţie care a avut nevoie de ani de muncă şi eforturi.

Sjaak Monster

Odată cu mărirea capacităţii centrului, a crescut considerabil şi numărul clinţilor care sunt implicaţi în proiectele noastre. La Dordrecht avem aproximativ 175 de clienţi pe care îi găzduim. În afară de aceştia sunt alţi clienţi care sunt înscrişi pe listele de aşteptare pentru a putea intra în program atunci când se vom avea locuri libere. În acelaşi timp, avem peste 200 de angajaţi. Toţi sunt foarte buni profesionişti, care au cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a lucra direct cu clenţii. Ei sunt asistenţi sociali, psihologi, doctori, asistenţi medicali, psihiatri etc. Ceea ce au în comun aceşti oameni este însăşi Filozofia De Hoop care se bazează pe convingerea că există speranţă pentru oricine. La de Hoop, cuvintele de ordine sunt acceptarea oricărei persoane, călăuzirea şi îndrumarea, credinţa, dragostea şi răbdarea personalului, respectul real pentru client. Nu este un drum uşor. Acesta cere şi un efort important din partea clientului însuşi. Aici, problematica umană este tratată din perspectiva întregului, fiind o unitate deplină între fizic, psihic - social şi spiritual. De Hoop are o identitate creştină, ceea ce înseamnă că toţi acei 200 de angajaţi au credinţă în Iisus Hristos.

Comentariu

Sunt multe exemple de fosti clienti care acum au un rost al lor. Este şi cazul lui Eddy, care a fost dependent de heroină şi a stat un an şi jumătate la de Hoop. Evoluţia sa a fost atât de bună încât directorul general i-a încredinţat gestiunea librăriei, una dintre locaţiile fundaţiei. Eddy se descurcă foarte bine, s-a căsătorit, după cum spune, cu o femeie creştină şi are copii.

Sjaak Monster

De Hoop se concentrează asupra a trei ţeluri importante. Primul este să-i înveţi pe dependenţi cum să trăiască. Deseori clienţii care vin spun "nu ştiu cum să trăiesc" sau "mi-e frică să trăiesc". În acelaşi timp descoperi că le este frică şi de moarte. Al doilea scop este să-i înveţi pe dependenţi cum să muncească, cum să regăsească bucuria de la produce ceva cu propriile mâini, cu propria inteligenţă şi pricepere. Din acest punct de vedere, De Hoop excelează prin tot felul de experienţe de muncă, printr-o multitudine de proiecte. Prin aceste programe, clienţii sunt învăţaţi cum să reintre în societate, în anumite situaţii, cum ar fi meseriile practice, chiar cu o diplomă, să poată să muncească, să se ocupe singuri de propriile finanţe. Mai mult, este important ca prin acele experienţe de muncă oamenii să-şi consolideze respectul de sine, demnitatea. În fine, al treilea scop dar nu cel mai lipsit de importanţă este acela de a-i învăţa pe clienţi cum să-şi crească proprii copii. Cred că De Hoop a fost primul institut din Olanda care a decis să găzduiască, deopotrivă, mame şi taţi dependenţi împreună cu copiii lor. este o realitate socială pe care nu o putem ocoli.
Iată de ce clienţii noştri care sunt părinţi intră în program iar copiii lor sunt îngrijiţi corespunzător la centrul Bambino. În acest mod există toate premisele pentru ca familiile să nu se destrame. Scopul nostru este de a ne implica în a-i învăţa pe clienţii noştri cum să-şi crească copiii.

Comentariu

Olanda nu înseamnă numai abordarea creştină a problematicii drogurilor. În anul 1977 în această ţară erau 10.000 consumatori de heroină, pentru ca doi ani mai târziu numărul să se dubleze, iar în 1983 cifra să ajungă la 30.000. Acualmente în Olanda sunt 25.000 de consumatori de heroină, adică exact atâţia cât are Bucureştiul. Politicile olandeze au ţinut pasul cu fenomenul, iar măsurile adoptate au fost cele care au dus la descreşterea numărului celor care utilizează acest drog. Ce se întâmplă cu cei care nu au reuşit să renunţe la consum? 13.000 dintre ei sunt incluşi în programele de metadonă. În plus, în 1997 ministrul sănătăţii din Olanda a iniţiat un proiect prin care un număr de 1 - 2000 de consumatori de heroină care aveau rezistenţă la orice tip de tratament urmau să primească heroină sub prescripţie medicală. Totodată, tot din raţiuni de reducere a riscurilor bolilor asociate consumului de droguri injectabile, în anul 1998 au apărut şi primele spaţii amenajate pentru consumatorii de droguri, unele dintre acestea fiind îngrijite chiar de biserică. Încă o dată, Olanda îşi demonstra vocaţia de ţară cu cele mai liberale opţiuni.

Jan Blanters, Biserica "Paulus" - Rotterdam

Sunt creştin şi trebuie să am mereu speranţă şi pentru cei care nu pot fi curaţi, care nu pot renunţa la consumul de droguri. Trebuie mereu să ne folosim creierul şi să fim realişti. Când nu este posibil să-i aducem pe oameni acolo unde am vrea noi, adică al abstinenţă, avem mult de muncit cu aceia care nu pot deveni curaţi. Şi nu trebuie să-i trimitem în stradă. Acesta este pericolul când spunem "toată lumea poate deveni curată"...Cei care, din motive care îi privesc pe ei sau care priveşte societatea, nu reuşesc să renunţe dispar din peisaj. Ce se întâmplă cu ei? Nu putem spune că nu ne interesează. Nu depinde mereu de propria ta voinţă, de motivaţie. Poate fi o problemă care ţine de tine însuţi şi de instituţii. Încercăm să îi ajutăm pe cei care nu mai pot fi ajutaţi de alte instituţii, sau când acestea nu au reacţionat. Şi încercăm să influenţăm guvernul pentru politici mai bune privind consumatorii de droguri şi alte grupuri din societate.

Comentariu

La Biserica Paulus din Rotterdam funcţionează o cameră de injectare asistată pentru consumatorii de droguri care provin din stradă şi care se reîntorc acolo după ce îşi administrează drogul în condiţii igienice. Sunt strategii de Harm reduction despre care interlocutorul nostru ne-a vorbit după ce am vizitat o asemenea cameră de injectare.

Jan Blanters

Camerele de injectare sunt deschise de la 9:30 dimineaţa până la 15:30 după-amiaza. Seara, de asemenea, sunt deschise o oră sau 90 de minute. Pentru a ajunge înăuntru trebuie să treci prin sistemele noastre de siguranţă. Dacă nu dovedeşti că eşti dependent nu vei primi niciodată permis de intrare. Securitatea poate intra mereu în zonele de toleranţă şi în camerele de injectare şi poate supraveghea prin ferestre "oarbe".
Avem o relaţie transparentă cu autorităţile şi politicienii: Ei ştiu ce facem noi şi discutăm mereu aceste probleme privind consumul şi politica în domeniul. Noi credem că problema drogurilor ar trebui reglementată într-un mod foarte raţional, iar pentru cei care nu pot renunţa definitiv este un cîştig şi reducerea consumului împreună cu reducerea riscurilor asociate acestuia.

Comentariu

Experienţa olandeză nu se opreşte aici. După cum nici periplul nostru jurnalistic nu s-a oprit la Rotterdam. Am ajuns la Amsterdam şi ne-am grăbit să vedem, în pofida ploii, ce este cu vestitele coffeeshop-uri despre care se vorbeşte în toată lumea, inclusiv în România. După ce am vizitat mai multe magazine, unde te uimeşte puzderia de articole cu însemnele cannabis-ului, am făcut cunoştinţă cu patronul unei dintre cele mai prospere cafenele de acest fel. Într-o transparenţă totală, am putut filma totul şi am primit răspunsurile la toate întrebările care ne frământau.

Arjan Roskam, proprietar Coffeeshop, Amsterdam

Primele coffeeshop-uri au apărut în anii 1968 - 1969, pentru ca zece ani mai târziu să ajungă la 700. Marele bum s-a întregistrat între anii 80 - 90 când acest număr a ajuns la 2000 de cafenele. Cele mai multe sunt la Amsterdam, apoi la Rotterdam şi la Haga. Erau prea multe cafenele, ceea ce a determinat reacţia Guvernului. Primele reguli au apărut în anul 1976, iar ele se refereau la cantitatea de droguri pe care ai voie să o deţii. Bunăoară, noi nu avem voie să deţinem mai mult de 500 de grame de droguri uşoare, sub orice formă. Au apărut apoi cele cinci reguli pe care nu îşi perimite să le încalce nici un coffeeshop: nu este permisă publicitatea, nu se vând droguri tari şi nu se poate angaja personal dependent de droguri tari, nu se vând droguri persoanelor sub 18 ani, nu se vând unei persoane mai mult de 5 grame pe zi, nu se tulbură liniştea publică.

Comentariu

În pofida existenţei acestui consum la vedere canabis sau alte derivate obţinute din aceeaşi plantă, în Olanda consumul de droguri este interzis de lege. Există însă o anumită toleranţă din partea autorităţilor. Evident, cu respectarea regulilor ce au fost enunţate ceva mai înainte de Arjan, reguli care, o dată încălcate, duce la închiderea afacerii de către poliţie. Dacă numărul persoanelor dependente de heroină a scazut, cel al consumatorilor de canabis se cifrează undeva între 200 şi 400.000 de persoane.

Arjan Roskam

În anii 90 au fost probleme din partea primăriilor care spuneau că sunt prea multe coffeeshop-uri. Reacţia acestora a dus la dispariţia multora dintre ele. Astăzi mai sunt câteva sute de cafenele care se află sub supravegherea strictă a unităţilor specializate ale poliţiei. Eu consider că statul olandez a procedat foarte bine îndreptându-şi toate forţele spre combaterea consumului de droguri tari, cele care, prin consecinţele lor, sunt extrem de periculoase pentru individ şi pentru societate.

Comentariu

În Olanda sunt interzise atât cultivarea cât şi importul de cannabis. Cu toate acestea, cafenelele îşi desfac în continuare produsele atâta vreme cât nu încalcă cele cinci reguli fundamentale. În acelaşi timp, magazinele sunt pline cu tot felul de articole care îţi amintesc de acest drog. De la şosete şi tricouri, pâna la ciocolată şi acadele cu conţinut de cannabis. Este o adevărată industrie care contrastează puternic cu industria practicată în scopuri terapeutice de către Fundaţia creştină de Hoop.

Sjaak Monster, Fundaţia De Hoop

Clienţii de la de Hoop trebuie să lucreze în cadrul proiectului la care participă patru zile pe săptămână şi o zi este dedicată studiului. Clenţii lucrează cot la cot cu profesionştii angajaţi de fundaţia noastră. Nu este nici o diferenţă între ei. Se respectă unul pe celălalt şi rezultatele sunt foarte bune. Este o combinaţie de teorie şi practică şi vedem că în 1-2 ani acei clienţi care lucrează şi care studiază sunt capabili să reintre în societate. Au o pregătire, chiar şi o diplomă şi găsesc mereu un serviciu. La De Hoop suntem încurajaţi an de an de numărul mare de foşti dependenţi de droguri care părăsesc institutul nostru şi reintră în societate ca oameni responsabili, care au puterea de a se descurca în viaţă. Şi-au depăşit dependenţa şi problemele generate de aceasta, au putut trece peste emoţii, dureri şi frustrări. Ei reintră în societate ca nişte oameni normali şi sănătoşi şi asta ne încurajează foarte mult.

Comentariu

Metodele practicate de Fundaţia de Hoop vin în contradicţie cu celelalte răspunsuri la problematica drogurilor, unele dintre ele, după cum am văzut, susţinute tot de biserică. La o judecată pripită, am putea cădea în tentaţia de a separa abordările prin elemente care ţin de pragmatism şi idealism. Realitatea este mult mai complexă, iar succesul fiecărei metode este generat de modul în care ea răspunde cu soluţii concrete unor probleme concrete.

Sjaak Monster

În Olanda, din nefericire, avem un număr tot mai mare de oameni care cred că liberul consum al drogurilor şi liberalizarea acestora pot fi o soluţie pentru problemele care există în societate. Argumentele pe care aceste persoane le invocă pentru acestă folozofie vizează faptul că închisorile sunt sufocate de oameni care au probleme legate de dependenţă. Aceasta cauzează un mare efort din partea sistemului judiciar, din partea autorităţilor, în general. De asemenea aceste persoane mai spun că în acest moment statul nu are sub control distribuţia drogurilor, ceea ce nici nu ne putem imagina, mafia fiind cea care deţine controlul. Iată care ar fi diversele motive ale celor care cred că liberalizarea consumului de droguri şi a distribuţiei ar fi o soluţie.
Fundaţia De Hoop este hotărât împotriva acestei filozofii, în primul rând pentru motivul că noi credem că există soluţii pentru dependenţi. Este nevoie ca tot mai multe programe bune să fie iniţiate. Avem nevoie de modele de tratament care să convingă oamenii că există cale de scăpare. Prin vocea directorului nostru general, Teun Stortenbeker, noi am spus mereu că este o greşeală să dai unor persoane dependente ceea ce ele îşi doresc cel mai mult. În acest fel, condamni grupuri mari de persoane consumatoare de droguri la a-şi perpetua la nesfârşit dependenţa. Oamenii au nevoie de speranţă, iar noi am dovedit că se poate renunţa la consum, că se poate recăpăta demnitatea umană, chair dacă ea a fost călcată în picioare ani de zile. Noi credem că este un mesaj cu totul şi cu totul greşit pentru tinerii noştri să constate că au de- a face cu o societate în care drogurile nu mai sunt interzise de stat. Aceasta este filosofia noastră pe care suntem bucuroşi să o putem pune la dispoziţia partenerilor români care consideră că experienţa noastră poate servi în realizarea unei prime comunităţi terapeutice.

Comentariu final

Am intitulat reportajul nostru Speranţă pentru oricine pentru că în Olanda nimeni, nici măcar consumatorul de droguri de pe stradă, nu este lăsat în afara socialului. Există mai multe sisteme, mai multe filosofii, mai multe iniţiative, unele dintre ele practicate numai în această ţară. Fiecare are dreptul de a-şi alege soluţia care crede că i se cuvine, pe care o înţelege sau pentru care are resurse de voinţă. Îndiferent de calea aleasă, în Olanda nici un consumator de droguri nu este stigmatizat. Este, în ultimă instanţă, un exemplu de respect pentru proprii cetăţeni.

SUBIECTUL NR. 2

Invitatul ediţiei - chestorul Vasile Popa, director general la Agenţia Naţională Antidrog, despre participarea unui număr de 8 voluntari la un stagiu de pregătire la Fundaţia De Hoop, în Olanda.

Realizator,
Petre CRĂCIUN

Aspecte din activitatea la de Hoop a volunarrilor romani care vrem,e de trei luni au urmat un stagiu de pregatire in comunitatea terapeutica de la Dordrecht